Despre expoziţia colectivă de fotografie AN2020 alături de Cristi Țibu clubul fotografilor Iasi - interviu bianca ionel

Despre expoziţia colectivă de fotografie AN2020 alături de Cristi Țibu

Spread the magic ✨
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Ianuarie 2021 e luna în care adunăm roadele lui 2020, roade „pictate cu lumină”, de această dată într-o expoziţie colectivă de fotografie AN2020, despre care vreau să îți povestesc în cele ce urmează. M-am alăturat timid Clubului Fotografilor din Iași, în noiembrie 2020, din pasiune pentru fotografie, o pasiune despre care am scris aici. Pe 22 ianuarie 2021, m-am simțit precum un copil, la vederea cadourilor mult visate în Ajun de Crăciun, când două fotografii de suflet au devenit parte din expoziția colectivă despre care tocmai am început să-ți spun.

Am sentimentul că ianuarie este luna ce îmi aduce un interviu care mă face să tremur de emoție când îl scriu. Dacă anul trecut tremuram la cel cu Vlad Eftenie, anul acesta tremur la cel alături de Cristi Țibu, un om pasionat de fotografie, membru al Clubului Fotografilor din Iași, din 2007, ce mi-a oferit din timpul său pentru a contura o mică poveste și pentru a mă învăța câte ceva despre istoria expoziției AN2020 dar și a clubului.

Te invit și pe tine să pășești în această poveste, de această dată, în cuvinte și imagini.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf?

De la bun început trebuie să preciez că eu nu am o carieră de fotograf. Cred că termenul cel mai potrivit pentru situația mea precum și a multora dintre cei care sunt acum sau au fost cândva membri ai Clubului Fotografilor este cel de „amator entuziast”. Chiar dacă tatăl meu avea acasă un laborator complet unde developa filme și mărea fotografii (de familie, călătorie etc), în vremea aceea fotografia nu m-a atras deloc, eu fiind sportiv de perfomanță, cu alte vise, alte gânduri. Chiar dacă toată viața am făcut fotografii de familie, de călătorie, la început cu aparate pe film, apoi din 2004 cu un aparat digital, preocuparea pentru fotografia „cu intenție” ca să zic așa, a apărut foarte târziu în viața mea, dupa 40 de ani, mai exact. Fotografiind tot mai mult, am început să citesc teorie, estetică, nu în ultimul tehnică și încet-încet am început să înțeleg ce stă în spatele unei imagini și să îmi doresc să aflu dacă și eu aș putea realiza fotografii precum cele pe care le admiram.

Ce înseamna pentru tine o fotografie bună?

O fotografie bună e pentru mine o fotografie care îți face un semn în suflet, lasă o urmă.

Eu percep o fotografie bună în doi pași. Mai întâi este impactul initial, impresia de „WOW!” pe care o ai atunci când ochii îți poposesc pentru prima data pe o imagine. Sunt multe motive pentru care o imagine poate fi în mod instantaneu atrăgătoare și nu aș vrea să detaliez, cu atât mai mult cu cât fiecare poate fi atras de aspect foarte diferite. Al doilea semn că o fotografie poate fi una bună este că ochii rămân un timp îndelungat asupra ei, caută detalii, analizează compoziția, conținutul, semnificațiile. Câteodată, în momentul acesta mă trezesc în situația că impresia initială de „wow” se estompează, se diluează, făcând loc impresiei de fotografie obișnuită, banală. Alteori însă, pe măsură ce privesc descopăr tot mai multe idei și sentimente, simt ideile care încearcă parcă să se desprindă din imagine și să vină către sufletul meu.

O fotografie bună mă va face întotdeauna să-mi doresc să o mai privesc o dată, și altă dată, îmi rămâne în suflet și reapare proiectată din când în când pe ecranul imaginar din mintea mea.

Care crezi că sunt cele mai mari provocari legate de fotografie?

Cred că răspunsul parțial este în explicația de mai sus. Provocarea este a fiecărui fotograf în parte și depinde de motivele pentru care fotografiază. Atâta vreme cât îți dorești să spui ceva cu fotografiile tale, individuale sau încadrate într-un proiect mai redus – o expoziție, sau mai amplu – un album, de exemplu, atunci trebuie să cauți calea pentru ca cel ce privește să simtă ideile și sentimentele venind către el. Trebuie să cauți metodele de exprimare estetică pentru a asambla, cu echilibru și sens, elemente diferite într-un întreg.

Ai un proiect de suflet? Dacă da, care este acela? Ne poți povesti mai multe?

Pentru că atât de târziu m-am apucat de fotografiat și mi-a fost destul de clar că nu voi putea face o „carieră” în domeniu proiectele mele au fost întotdeauna provocări personale asumate, de a vedea cât de departe pot merge într-o direcție, cât de bine mă descurc. Mi-a fost destul de greu pînă m-am descis să expun personal și am simțit asta de-abia în 2014. Apoi am avut într-adevăr un proiect mai serios, la care am lucrat 3 ani și care s-a concretizat într-o expoziție de care sunt încă foarte mândru. Am fotografiat în mai multe rânduri vulcanii noroioși într-un mod aparte, cu timpi foarte scurți de expunere iar expoziția din 2016 s-a numit „Ahitecturi efemere”, pentru că doar așa se pot vizualiza forme și structuri absolut fabuloase pe care care ochiul uman altfel nu le poate percepe.

Cum ai simțit anul 2020 din punct de vedere fotografic?

Pentru mine a fost un an prost din acest punct de vedere. Am un serviciu care pe timpul pandemiei m-a ținut extrem de tensionat și care mi-a ocupat mult mai mult timp și energie decât în alți ani. Am ieșit la fotografiat doar de câteva ori dar cu mare bucurie și asta datorită colegilor din Clubul Fotografilor care organizează periodic ture foto.

Când și de ce te-ai alăturat comunității Clubului Fotografilor din Iași?

Am descoperit Clubul Fotografilor chiar în anul înființării sale, în 2007. Clubul Fotografilor de pe lângă Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a municipiului Iași a luat ființă în iulie 2007 la inițiativa domnului Dan Mititelu, care a înființat și Clubul Cinefililor. Eu am venit prima dată la club în decembrie 2007. Apoi am urmat parcursul intitlat „O inițiere în fotografie”, cu Dan Mititelu, în 2008. Știu că pot spune, fără teama de a greși, că Dan Mititelu este omul care a pus pe calea fotografiei pe mulți dintre care au trecut prin Clubul Fotografilor iar „Inițierea..” sa este un proces prin care ar fi bine să treacă orice iubitor de fotografie. El nu te învață să fotografiezi ci îți arată calea prin care să înțelegi Fotografia și tot ce e în jurul ei.

Cum ai descrie această comunitate și întreg parcursul tău aici?

Comunitatea Clubului Fotografilor a fost întotdeauna foarte eterogenă. Mai demult foarte numeroasă (eram în club peste 100 de persoane dintre care peste 80-90 active, cu prezențe la mai toate întrevederile și activitățile), alteori mai firavă dar întotdeauna orientată spre aceleași câteva obiective. Crearea unui cadru plăcut pentru dezvoltarea pasiunii comune, învățarea unii de la alții, prezentarea către publicul ieșean a cât mai multe fotografii (expoziții) sau dezbateri legate de fotografie.

De-a lungul existenței sale Clubul Fotografilor a prezentat pentru 200 de expoziții de fotografie, colective sau personale ale membrilor clubului, ale unor alte cluburi partenere sau ale unor invitați. Fără să fiu exhaustiv aș dori să amintesc câteva dintre numele mari ale fotografiei românești care au fost invitați la întrevederile Clubului Fotografilor unii dintre ei având și expozții în Iași: Andrei Pandele, Teodor Radu Pantea, Florin Andreescu, Cosmin Bumbuț, Sorin Onișor, Ștefan Toth, Silviu Gheție.

Unul dintre cele mai importante realizări ale clubului s-a produs în anul 2011 când, sub coordonarea lui Dan Mititelu am organizat probabil cea mai amplă retrospectivă ale unuia dintre cei mai mari fotografi români, regretatul Aurel Mihailopol. După mai bine de 15 ani de la ultima expunere în public a unei fotografii realizate de cel ce a fost supranumit „proprietar de nori” au fost expuse în trei locații din Iași, Galeria „Labirint” de la CCMU, Galeria „La Gard” din Parcul Copou și la Librăria Cărturești din Iulius Mall mai bine de 100 de fotografii. Evenimentul „Zilele Aurel Mihailopol” s-a desfașurat pe parcursul a trei zile, a beneficiat de prezența soției artistului, actrița Rodica Mandache și a fiicei acestuia, regizoarea Diana Mihailopol. A fost de asemenea proiectat filmul regizat de către fiica artistului după romanul autobiografic „Nota 10 pentru pâine și salutări de la mama”.

Pentru al XII-a an consecutiv Clubul Fotografilor din Iași a lansat pe 25 ianuarie Expoziţia colectivă de fotografie AN2020 compusă din peste 50 fotografii alb-negru, semnată de 32 de membri de pasionaţi de fotografie din Iaşi. Care este povestea din spatele acestei expoziții și motivul pentru care a fost ales acest stil?

Povestea e aproape la fel de veche ca cea a clubului, începe în anul 2010 când a apărut inițiativa de a marca într-un fel trecerea unui an. S-a ales numele AN atât pentru că toate fotografiile trebuie să fie făcute pe parcursul anului evocat, dar și ca simbol pentru alb-negru. Apoi am reluat ideea anul urmator și tot așa a devenit o tradiție, acum fiind a 12-a ediție. Ar fi de menționat o inițiativă inedită legată acest eveniment, care nu știu să mai aibă corespondent în țară, expozția AN2013 a beneficiat de o dublă expunere. Membrii Clubului Fotografilor au defilat prin oraș îmbrăcați în tricouri pe care erau reproduse imaginile fiecăruia din expoziție. Publicul ieșean a fost în egală măsură surprins și încântat…

Fotografia alb-negru a ocupat întotdeauna un loc aparte pentru noi deoarece, lipsită fiind de atributul culorii o imagine trebuie să comunice mai mult prin conținut.

Lumina, umbrele, texturlle capătă semnificații mult mai importante. Provocarea este de multe ori nu să faci o imagine bună alb-negru dintr-o imagine bună color ci din contra, să întrevezi potențialul ascuns al unei imagini din fața ta (evident colorată) care, transpusă în registru monocromatic să capete o putere de sugestie mult mai mare. Am experimentat și eu, rareori e drept, situația în care am dus aparatul la ochi și am declanșat fiind 100% convins că imaginea banală colorată din fața ochilor mei are un potențial uriaș în alb-negru și credeți-mă, e un sentiment minunat.

Fotografia alb-negru nu trebuie să fie nici un scop în sine, nici ridicată la rangul de destinație supremă a unei evoluții a unui fotograf, dar nu trebuie să uităm de marile opere ale fotografilor iluștri din epoca argentică, din care avem atâtea de învățat. Expozițiile noastre AN sunt și un omagiu la adresa lor.

Un gând pentru cei care citesc acest interviu, sunt pasionați de fotografie și își doresc să se alăture Clublui Fotografilor din Iași

Clubul Fotografilor poate fi acea mică familie în care pasiunea ta să fie întreținută ba chiar și mai mult, poate fi focul care, întețit îndeajuns, să topească caracterul tău dându-i o formă nouă și un curs neașteptat. Prin Clubul Fotografilor din Iași au trecut în aproape 14 ani cred că peste 600 de persoane, unii poate nu mai au acum tangențe cu fotografia, alții sunt fotografi profesioniști în Iași, în țară și chiar în alte țări. Unii, așa ca mine, au rămas la același statut de care pomeneam la început, de amator entuziast. Eu am însă convingerea că momentele petrecute în club își au, pentru fiecare în parte, un locușor special în suflet. În club s-au legat prietenii, unii și-au găsit chiar partenerii de viață (!!) și toți cei care vin aici trebuie să știe că dincolo de ce poți căștiga trebuie să înveți să dăruiești. Chiar și timpul tău liber, când alegi să vii să ajuți un coleg să-și panoteze o expoziție personală eu știu că e un dar minunat, care se întoarce întotdeauna înzecit asupra celui care-l face.
Pentru viitor aștept cu nerăbdare să ne putem relua întrevenderile față în față. Se împlinește îndată un an de când nu ne-am întâlnit toți laolată și, oricât de binevenite sunt soluțiile on-line, nu rămân decât niște surogate de comunicare.

În încheiere, te las cu o parte din expoziția virtuală a acestui proiect de suflet, semnat Clubul Fotografilor din Iași, cu mențiunea că o experiență vizuală completă poți avea dacă admiri aceste cadre, în variantă lor printată, în cadrul Galeriei „La Gard” din Parcul Copou, până în data de 26 februarie 2021. 

Expun: Bianca Adiaconiței, Florin Aioanei, Mihaela Ajităriți, Eduard Anton, Nicu Apostu, Marius Balan, Marian Bîrlădeanu, Claudiu Bîrliba, Tiberiu Budeanu, Mihaela Burlacu, Ghenadie Cebanu, Constantin Ciobanu, Vlad Colotilă, Ilona Corfu, Andrei Covrig, Grigore Fusu, Răzvan Hatmanu, Roxana Hîngănescu, Vasile Iacob, Bianca Ionel, Iuliana Luca, Constantin Manea, Cătălin Manolescu, Laura Manolescu, Tudor Mazilu, Miruna Mironescu, Doru Nastas, Cătălina Neculau, Ioan Răducea, Cristi Țibu, Sorin Untu, Cristian Vidrașcu.

Afiș: Florin Aioanei

De asemenea, vreau să mulțumesc revistei MoodMag din Iași pentru colaborarea pe care o avem de aproape un an și pentru deschiderea de a publica interviuri cu fotografi și „picturile cu lumină” ale acestora atât în varianta printată cât și în cea online a revistei.

Despre expoziţia colectivă de fotografie AN2020 alături de Cristi Țibu interviu mood mag bianca ionel februarie 2021

Te invit să citești și alte interviuri cu fotografi ce te vor inspira:


Alătură-te și tu celor 3312 abonați!

Adaugă adresa ta de email pentru a te abona și vei primi un email când voi publica un nou articol

Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi

Spread the magic ✨
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns