Web Analytics
[Interviu] Alexandru Daniel - prin fotografie îmi e mult mai ușor să mă exprim
Alexandru Daniel fotograf iasi interviu bianca ionel februarie 2022 blog

Alexandru Daniel – prin fotografie îmi e mult mai ușor să mă exprim

Alexandru Daniel este fotograf povestitor, din Iași, de aproape 16 ani iar pentru el fotografia a devenit un mod de a se exprima și de a se face înțeles de către cei care îl aleg. Pasionat de poveștile oamenilor, de kickboxing și șurubărit la proiectul său personal, un Volkswagen Beetle 1967, a răspuns cât ai clipi la întrebările ce îi conturează povestea în următoarele rânduri.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf, cine te-a îndrumat/mentorat, cine te-a încurajat să alegi și acest drum?

La 9 ani, am avut prima interacțiune cu camera foto, un model rusesc de mare succes la acea vreme, Smena 8, complet manuală, cu film de 35mm și destul de ușor de folosit. Măsuram distanța până la subiect cu pași mari, trăgeam filmul ad labam, fixam pe obiectiv distanța măsurată și Țac. Doamne ajută!

L-am șantajat pe tata să-mi cumpere acea cameră foto, la schimb cu o vizită la doctor, deci se pune că el m-a încurajat.

Dintre toate stilurile de fotografie, pe care l-ai ales?

Cred că mă regăsesc cel mai adesea, în expresia fotograf povestitor, iar ăsta nu e  neapărat un stil de fotografie, cât mai degrabă modul prin care comunic cu privitorul acelei fotografii. Îmi doresc ca fiecare imagine să creeze o poveste în mintea celui care o vede și să permită multiple interpretări. Portretele îmi dau voie să spun povestea în cel mai plăcut fel, mai ales în context editorial.

Ce înseamna fotografia pentru tine?

Prin fotografie îmi e mult mai ușor să mă exprim iar celor din jur le e mai ușor să mă înțeleagă.

Fotografie alb-negru sau color? Care exprima mai mult din perspectiva ta?

Alb negru, doar atunci când culorile nu-și au sensul. Desigur, nu întotdeauna sunt sigur de varianta ideală, dar o dau pe „În oceanul Pacific, a ieșit…. ” să aflu răspunsul. Oricum știm cu toții că va ieși cel cu care încep jocul.

Există un loc sau un moment de suflet pe care l-ai fotografia la infinit?

Mi-aș fotografia fetele (soția și fiica) așa cum suntem acum, dacă aș ști că opresc timpul la infinit. Suntem perfecți așa, acum.

Lumină naturală sau artificială? Cât de important este să cunoști toate sursele de lumină până să îți definitivezi un stil?

Povestea, mesajul, viziunea poate fi atât de difertă prin utilizarea corectă a luminii și a umbrelor, încât e esențial să putem controla lumina fie ea naturală sau artificială.

La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

Sunt fidelizat, fără voie, de produsele Adobe, intuitive și care creează dependență. Eram mare pasionat de jocuri pe calculator până mi-am instalat Photoshop CS3 – GAME OVER

Ce consideri că te ajută cel mai mult și te diferențiază de ceilalți fotografi?

Sunt un om foarte de empatic That’s my SuperPower, iar asta mă ajută să înțeleg oamenii din jurul meu și nevoile lor.

Dacă te-ai întâlni cu a ta versiune mai tânără, în rolul de fotograf, aflat la început de drum, ce sfaturi i-ai da?

Oricum nu m-aș lua în seamă, eram foarte belicos și naiv-încrezător când eram mai tânăr, dar de dragul jocului:

Când toată lumea se uită la artificii (a se pune orice alt eveniment în loc), tu stai cu spatele la ele și surprinde bucuria oamenilor;

Dacă vei fi fotograf de wildlife, să ieși la ture doar cu oameni cu exeperință – pe lângă că vei învăța multe de la ei gratuit, în caz de pericol ei vor fugi mai încet (idem la nunți).

Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună și care sunt elementele ce o definesc?

O fotografie e bună, dacă fotograful, sau cel care plătește pentru ea, e mulțumit de fotografie, dar trecând peste satisfacția primară, fotografia bună generează poveste.

Ai un proiect de suflet? Dacă da, care este acela? Ne poți povesti mai multe?

Proiectul meu de suflet nu este din zona foto. Sunt pasionat de șurubărit, meșterit etc. Drept urmare mi-am oferit un proiect de restaurare a unui Volkswagen Beetle 1967, care se întinde pe câțiva ani și care mă ține ocupat sau mă ajută să mă detașez.

Te implici în proiecte pro bono? Dacă da, ce tip de proiecte, cât timp oferi și care e motivația din spatele muncii tale pro bono?

Sunt deja 5-6 ani de când merg prin sate, alături de Fundația Serviciilor Sociale Bethany, pentru a surprinde felul în care copiii din zone defavorizate se luptă, la propriu, cu supraviețuirea, cu lipsa de igienă și nu în ultimul rând, lipsa de educație. Nu odată mi-au dat lacrimile, văzând copii care nu știu să desfacă un ou de ciocolată sau care vedeau pentru prima oară o periuță de dinți. La început aveam sentimentul că trebuie să fac mai mult, nu doar niște poze, dar apoi am înțeles că și mulți alții au plâns când au văzut pozele, iar acei mulți au început schimbarea.

Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază al succesului tău?

Pe lângă muncă asiduă, fără discuție somn la prânz.

Câte ore investești săptămânal în a învăța lucruri noi pe domeniul tău?

Aș putea estima 3-4 ore zilnic, timp în care studiez fotografi pe care îi admir, planific strategii, îmi fac contacte noi, dar fiind sursa mea principală de venit sunt continuu într-o formare.

Care sunt fotografii tăi preferați, pe care îi poți considera mentori?

Sunt câțiva fotografi portughezi pe care îi consider vizionari: Daniel Ribeiro, Tiago Pedro, Tiago Yu dar și mai apropiați de noi, Marius Bărbulescu, Dorin Catrinescu și sunt sigur că am mai uitat încă pe atât.

Care este cea mai mare provocare în a fi propriul tău șef?

Există o linie subțire între timpul petrecut la lucru și timpul petrecut cu familia și de multe ori trebuie să decid pentru echilibru, iar asta este de fiecare dată în defavoarea șefului din mine.

Trei lucruri interesante despre OMUL Alexandru Daniel?

Aș spune că îmi plac călătoriile, psihologia și oamenii sinceri, dar am văzut că asta s-a mai zis la Răzvan si Dani, așadar, ce ar mai fi? Îmi place să ascult oamenii locului cu poveștile lor, pe oriunde merg, practic Kickboxing la un club local unde s-a format un grup deosebit, îmi plac oamenii autoironici și cu sarcasm.

Care este cartea ta favorită?

Memoria nu e punctul meu forte, asadar zic ce-mi amintesc : Unfu*k Yourself – Gary John Bishop

Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc.
Se spune că orice criză are și partea sa bună. Ce beneficii ți-a adus Covid atât din perspectivă personală dar și profesională?

Izolarea la domiciliu în timpul pandemiei, mi-a permis să termin un proiect pe care îl aveam început, o cafenea mobilă și o serie de clienți noi, din cei care au intensificat activitatea de vânzare Online.

Pe plan personal, am găsit bilete de avion mai ieftine, plaje mai goale și poteci de munte mai puțin poluate, ceea ce părea a fi o piatră de hotar pentru umanitate, dar a trecut și asta.

Hai să încheiem acest interviu cu un sfat pentru pasionații de fotografie sau cu o lecție de viață pe care ai învățat-o din rolul de fotograf.

Pot doar să împărtășesc trăirile mele. În ultimii 16 ani de când sunt fotograf, având și venituri din activitatea asta, am simțit că fac ceea ce trebuie, chiar dacă au fost și vremuri mai grele și cred că asta se datoreaza faptului că oricum făceam ceea ce îmi place. Astfel îmi era mai ușor să trec peste. A face un lucru, un serviciu cu pasiune, e o formă de a-ți urma chemarea.

Sunt sigur că un șofer de vidanjă nu e neapărat de acord cu mine, dar probabil, undeva acasă, are și el o pasiune care îi contrabalansează job-ul.


În încheiere, vreau să mulțumesc și revistei Mood Mag pentru colaborare și publicarea interviului în varianta printată, în numărul din februarie 2022.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.