Întrebări fără răspuns

Întrebări fără răspuns

Ce suntem noi cu-adevărat,
Un trup,un suflet sau nimic
Când alergăm neîncetat
Spre nori, spre cer, spre infinit?

Ce suntem pe această lume,
Doar simpli și triști călători
Spre sfere ce încă nu au nume,
Spre stele care cad din noi?
Ne săpam încet propria groapă,

O decorăm cu ura și durere,
Nu spunem că iubim nici în șoaptă
Și ne dorim s-avem doar putere!
Ne îngropăm în mări de suferință,

Zâmbim când inima ne plânge ,
Și atârnăm de-un fir de ață
Când ura din noi iar ne înfrânge…
Nu știm nimic din ce-i iubirea,

Ne îmbătam cu fapte goale,
Plângem când gustam din amăgirea
Ce-abia atunci aflăm că doare…

De ce ne naștem? De ce trăim?
Să spulberăm la alții un vis?
Să ne privim în oglindă cum murim,
Și cum ajungem singuri în abis?


Alătură-te și tu celor 4000 de abonați la blog

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un răspuns