Web Analytics
Katerina Nedelcu - Este multă putere în fotografie, să o folosim cu cap!
katerina nedelcu interviu fotograf iasi mood mag aprilie 2022 bianca ionel

Katerina Nedelcu – Este multă putere în fotografie, să o folosim cu cap!

Luna aprilie o aduce în prim plan pe Katerina Nedelcu, un fotograf din Iași, apropiat de comunitate, ce mi-a făcut pielea de găină pe măsură ce am parcurs răspunsurile oferite în interviul pe care l-am pregătit împreună special pentru tine. Te invit să o descoperi pe Katerina și să iei cu tine gândurile ce îți aduc lumină bună în suflet.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf, cine te-a îndrumat/mentorat, cine te-a încurajat să alegi și acest drum?

Sunt o persoana curioasă care vrea sa înțeleagă și din acest motiv am ajuns sa abordez fotografia dintr-un rol de observator, neutru și deschis către a vedea ce este în fața mea fără a proiecta. Am început sa fotografiez întâmplător când aveam 17, 18 ani. 

Am primit un aparat mic de unică folosință, o „sapuniera” cum se spunea atunci și am fotografiat pe primul film clădirile din centrul orașului. 

Am developat si mi-am dorit mai mult. La scurt timp după ce am developat primele filme fratele meu a adus acasă de la un prieten un Nikon F50 pe film si l-am rugat sa mi-l lase mie, lucru care mi-a schimbat viața și perspectiva. 

Tot procesul și drumul pe care l-am urmat a fost unul lung pentru eram autodidactă până în pânzele albe și voiam independența în toate domeniile. Nu am avut mentori pentru ca nu am căutat, lucru pe care nu îl recomand acum nimănui.

Din toate stilurile de fotografie, pe care l-ai ales?

Pentru a avea o coerență în afacerea mea, să zicem ca stilul pe care l-am ales este unul cinematic pe alocuri foto-jurnalistic.

Dar eu nu simt ca am ales încă ceva, am ajuns întâmplător în contexte de tot felul și simt ca am fost aleasă, nu ca am ales tot ceea ce voiam sa fotografiez. Sunt într-un proces continuu de devenire, și un pic nehotărâtă când vine vorba sa mă prezint, sa mă intitulez „fotograf de nunta, de evenimente, de produs etc”. 

Mă uit cu admirate la ce fac alți fotografi sau care este trendul dat de piață, dar îmi mențin deschise opțiunile de a explora fotografia așa cum simt și continui sa fac atât cât pot ceea ce se așteaptă clienții de la mine.

Ce înseamna fotografia pentru tine?

Cred că a fotografia sau a te lăsa fotografiat este un gest intim. Mă simt privilegiată când mi se creează un spațiu în care să privesc și să ascult poveștile unor oameni cu care în mod normal nu aș avea ocazia să vorbesc dacă nu aș avea aceasta meserie.

Fotografia pentru mine înseamnă mai mult decât pot scrie aici, dar în linii foarte mari, înseamnă conexiune, intimitate și poveste.

Cred și simt în continuare ca este unul dintre mediile de exprimare care-ți permite prin dinamica privitor/subiect să explorezi atât propria persoana cât și perspectivele celor care se lasă fotografiati. Am înțeles în timp că fotografia se produce la jumătatea drumului, doar împreună cu cei care respectă la fel de mult ideea, momentul sau starea ce urmează să fie fotografiată.

Fotografie alb-negru sau color? Care exprima mai mult din perspectiva ta?

Oricare mă ajuta să exprim ceea ce vreau să fie văzut. Important este să fiu mereu conștientă de ce aleg culorile sau de ce aleg absența lor, să-mi înțeleg alegerile.

Există un loc sau un moment de suflet pe care l-ai fotografia la infinit?

Înțeleg nevoia noastră umană de a tine pe loc timpul, dar pentru un fotograf sau pentru mine e important sa știu sa valorizez fiecare moment. Exista în schimb momente de suflet pe care nu le-aș fotografia la infinit, care trec rapid și pe care sunt foarte recunoscatoare ca am ocazia sa le trăiesc sau doar sa le observ în treacăt.

Lumină naturală sau artificială? Cât de important este să cunoști toate sursele de lumină până să îți definitivezi un stil?

Este important sa fii curios, sa ramai curios astfel încât să nu te oprești din a observa dinamica dintre lumina si întuneric. Recomand orice experiență, fie în parc la mijlocul zilei, fie în studio, definitivarea unui stil cred ca vine în timp după mult lucru cu sine, prin autocunoaștere. 

Înțelegerea luminii este doar o parte din fotografie, o mare parte din fotografie este chiar fotograful, de aceea lucrul cu tine, descoperirile pe care le faci despre tine și despre mediul din jurul tău te ajută pentru a face fotografii mai bune, aceste descoperiri sunt cele care fac diferența în timp. 

În procesul meu de descoperire a stilului fotografic am aflat despre mine ca îmi place foarte mult să am lumina soft chiar și în umbre, că îmi plac mult culorile și că nu exagerez cu contrastul. Fotografiile pe care le faci spun ceva despre caracterul și personalitatea ta. Eu vreau să cred că sunt o persoana solară, veselă și ancorată în realitate, așa că stilul meu reflectă o mare parte din felul în care îmi doresc sa fiu percepută. 

Ce consideri că te ajută cel mai mult și te diferențiază de ceilalți fotografi?

Ca în orice meserie, ce te ajuta cel mai mult și te diferențiază este chiar persoana ta. Cu cât ai un proces autentic, o cale de descoperire proprie, presărată binenteles de erori (try and fail) cu atât te vezi mai bine. Este un proces anevoios în care te simți foarte singur de cele mai multe ori, dar partea bună este aduni resurse și unelte pe care doar tu le poți folosi. Atunci când copiezi sau fentezi sistemul, inevitabil va trebui să o iei de la zero în funcție de trend, de ce exista la îndemână și astfel depinzi de ceilalți, de mediu.

Dacă te-ai întâlni cu versiunea ta, la început de drum, în rolul de fotograf, ce sfaturi i-ai da? 

Ah, câte nu i-aș spune! În primul rând i-aș zice sa caute și scurtături bune, adică un mentor și contexte prielnice. Orașe și grupuri în care să crească mai repede și să aibă încredere în viață. Să nu se grăbească pentru că e timp. Să învețe să asculte pentru că asta este cel mai important skill atunci când lucrezi cu oamenii. 

Să nu proiecteze pe ceilalți și să știe ca e în ea deja tot ceea ce caută în exterior. Să ceara ajutorul. Să se bucure de tot drumul care va urma că nu se termină niciodată treaba 🙂

Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună și care sunt elementele ce o definesc? 

Indiferent dacă este făcută de un fotograf sau nu, orice om are capacitatea de a vedea lucrurile prin propria perspectiva. Știu ca am în față o fotografie bună atunci când simt că îmi arată o parte dintr-o poveste din alt timp, o acțiune, o stare, o idee, o senzație. Ceva care mă ajută să mă înțeleg sau să îl înțeleg mai bine pe cel care a făcut-o.

Ai un proiect de suflet? Dacă da, care este acela? Ne poți povesti mai multe?

Probabil cel aproape de mine este proiectul terapeutic prin care m-am fotografiat (autoportret) timp de 20 de ani, este ca un fel de jurnal intim. În rest și ceea ce fotografiez pentru mine și împărtășesc uneori cu ceilalți pe contul meu personal pe Instagram unde mai și scriu. Nu am plănuit să fiu atât de retrasă cu ceea ce îmi place mie personal, dar deocamdată nu am găsit curajul de duce în public proiectele personale. Sper să găsesc curând motivația de a o face.

Te implici în proiecte pro bono? Dacă da, ce tip de proiecte, cât timp oferi și care e motivația din spatele muncii tale pro bono?

Sigur, am participat de-a lungul vremii la tot felul de proiecte, am oferit mult timp serviciile mele foto proiectelor în care am crezut. Am colaborat câțiva ani cu Reper21, un ONG în București. Ultimul proiect pro bono pe care îl fotografiez este în Iași și se numește Creativ Înainte de Cafea. Prietena mea Oana Filip este cea care a pus bazele acestui proiect care are ca scop crearea legăturilor între creativi și a unei comunități în oraș. Vă recomand să vedeți despre ce este vorba. Sunt motivată să contribui cu ce pot, să aduc la masă atuurile pe care le am.  Fotografia este un mediu care ajuta enorm și are încă o importanță foarte mare. Folosită în scopuri bune și nu de manipulare, fotografia are o putere incredibilă.

Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază al succesului tău? 

Umorul. Anxietatea pe care o ai ca freelancer poate sa te deraieze de pe drum foarte rapid dacă iei totul în serios și dacă te iei prea în serios. Sunt doar un fotograf, nu salvez vieții, nu fac o munca asidua în adevăratul sens al cuvântului si pentru asta sunt recunoascatoare atunci când nu mă plâng de dureri de spate :)) 

Care sunt fotografii tăi preferați, pe care îi poți considera mentori?

Oh, admir enorm de mulți fotografi. Am un adevărat consiliu de fotografi pe care nu i-am întâlnit niciodată, care nu mai trăiesc sau care trăiesc și sunt la început de drum. Mi-ar fi greu sa enumar chiar și parte din ei pentru ca mi-ar părea rău sa ratez pe cineva, dar dacă va fi cineva curios, aștept cu interes sa povestesc despre asta. Deocamdata il las aici pe Sebastião Salgado care sa zicem sa însumează mult din ceea ce iubesc eu la majoritatea fotografilor din propriul consiliu de mentori. Recomand documentarul The Salt of the Earth.

Care este cea mai mare provocare în a fi propriul tău șef?

Pentru mine e sa ajungi la echilibrul dintre timpul liber și munca, e multă confuzie la mijloc și nu știu mereu când sa mă opresc. Mă refer la ambele. Eu ori lucrez compulsiv ori stau degeaba și apoi mă simt vinovată pentru ca nu fac nimic. Poate fi epuizant dacă nu ajungi sa ai o disciplina în munca. Eu încă lucrez sa îmi înțeleg dinamica si îmi este destul de greu chiar și după 15 ani de freelancing. 

Trei lucruri interesante despre OMUL Katerina Nedelcu?

Iubesc ilustrația botanica și din când în când desenez și studiez plantele pe care le culeg din natura. Mi-ar fi plăcut sa profesez meseria de inginer geolog, dar nu s-au legat lucrurile în acest sens.

Alerg de doi ani și îmi doresc să particip cândva la un ultra maraton,  triathlon și să mă pregatesc pentru skyrunning.

Îmi place sa fac bijuterii din metale prețioase, acesta este planul meu de pensionare.

Care este cartea ta favorită?

20 de ani în Siberia – Anita Nandris-Cudla. Mi-a schimbat viziunea asupra vieții.

Unde te putem găsi? Facebook, site, Instagram etc. 

www.KaterinaNedelcu.ro, katerina_nedelcu sau katerinanedelcu pe Instagram și pe Facebook Katerinanedelcu.ro

Hai să încheiem acest interviu cu un sfat pentru pasionații de fotografie sau cu o lecție de viață pe care ai învățat-o din rolul de fotograf.

Din rolul de fotograf am învățat să observ și să văd realitatea așa cum este, adică fără ochelari roz. Mi-a fost greu la început pentru îmi doream să văd toți oamenii frumoși și buni, dar fotografia m-a forțat să văd oamenii în multe contexte, să îi înțeleg mai repede. M-a ajutat să deconstruiesc prejudecăți, sa fiu neutră, să fiu un om mai bun, să mă retrag când ceva nu îmi place, sa pun limite, sa empatizez sau sa nu permit dacă ceva este în neregulă. Cred ca fotograful are un rol important în a spune adevărul, în a nu manipula și nu deforma realitatea din nevoia de a construi un ego, o imagine ideală. Dacă ar fi un sfat pe care l-aș da oricărui fotograf, ar fi să încerce sa nu fotografieze din ego pentru că e foarte tentant să faci ceva ideal, perfect, ci să fotografieze prin lentile reale, cinematice dar nu ideale și imposibile de empatizat, nu din vanitate și epatare. Este multă putere în fotografie, să o folosim cu cap aș zice!


În încheiere, vreau să mulțumesc și revistei Mood Mag pentru colaborare și publicarea interviului în varianta printată, în numărul din aprilie 2022.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.