marian cristea interviu octombrie 2020

Marian Cristea – mi-am dorit ca în fotografie să fiu la fel ca cel din viața de zi cu zi

Sunt Marian Cristea, fotograf de nunta. Imagineaza-ti ca ai intrat pe usa casei mele. Te poftesc sa te relaxezi pentru cateva clipe in timp ce te servesc cu un ceai oriental sau o cafea aburinda. Stiu ca nu e un lucru usor de obtinut in valtoarea zilelor noastre si mai ales cand iti cauti un fotograf de nunta care sa rezoneze cu sufletul, cu personalitatea ta. Hai sa iti povestesc despre mine si pasiunile mele…” – așa începe povestea de pe site-ul lui Marian Cristea, așa începe povestea interviului de astăzi.

Ia un ceai oriental sau o cafea aburindă și hai să descoperi un OM care iubește fotografia, oamenii calzi, blânzi, deschiși la minte și la suflet, nonconformiști – exact ca el. La toate acestea se adaugă nunțile ieșite din tipar și o pasiune nouă, tot legată de artă, pe care o vei descoperi în interviu.

Spune-mi câteva cuvinte despre tine și abordarea ta în fotografie. Cum și când a început cariera ta de fotograf?

Totul a început acum 12 ani, când s-a născut băiatul meu, Andrei. A fost scuza pentru a achiziționa prima cameră foto. Văzând că fotografiile mele nu mă mișcă nici măcar pe mine, am hotărât să urmez cursurile școlii RGB Photography. În paralel, am avut un an de ucenicie în compania unui fotograf de evenimente foarte talentat de la noi, în persoana lui Marius Bărbulescu.

Deși fotografiez cam orice eveniment ce presupune prezența oamenilor, am început să fiu atras din ce în ce mai mult de fotografia de peisaj. Am început să iubesc momentele din mijlocul naturii. Visez să am cândva o rulotă și să călătoresc prin lume. Să îmi beau cafeaua la 4 dimineața și să fotografiez primele raze de lumină în sălbăticie.

În fotografia de eveniment am ales să abordez stilul documentar. Nimic altceva nu mă atrage. Fotografiez doar la cerere portrete sau cadrele clasice de familie. Dar promit că o fac cu zâmbetul pe buze de fiecare dată. 😊

Ce înseamnă fotografia pentru tine?

Au existat ani în care fotografia a însemnat enorm pentru mine. În perioada de început eram prezent la toate concursurile naționale și internaționale, la workshopuri în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. A fost chiar o vreme când eu însumi am predat fotografie. Apoi, ca și în viață, a urmat perioada de maturizare și în fotografie. Mi-am dat seama ca ceea ce fac eu nu e chiar atât de important pentru viața mea. Important este sa îmi cresc copiii într-un mod cât mai sănătos, să petrec cât mai mult timp alături de ei în călătoria numită „viață”. De fapt, ultimii 4-5 ani au fost o căutare permanentă a unui singur lucru – E C H I L I B R U L.

Fotografie alb-negru sau color? Care exprima mai mult din perspectiva ta?

Fiecare gen trebuie să își aibă un fundament. Nu este o alegere subiectivă, pentru că așa îmi place mie. De exemplu eu nu sunt un fotograf „spectacol”. Adică nu caut cadrele „spectaculoase” cu orice preț ajungând să aranjez și să controlez totul în jurul meu. Pentru mine spectaculos înseamnă ca fiecare fotografie pe care o „înfățișez” publicului să aibă toate elementele definitorii unui cadru care să poată transmite ceva, orice… Acestea sunt: un moment surprins în apogeul său, o compoziție care să nu distragă și o lumina pe cât se poate de bună.

Voi alege aproape întotdeauna culoarea atunci când fotografiez în natură. Iarna prefer alb-negru.

Voi prefera alb-negru atunci când fotografiez oameni, când doresc să pun în valoare un gest, o mimică, un sentiment. Închipuiți-vă îmbrățișarea din biserică a miresei și a tatălui său, în mijlocul a zeci de rochii în culori vii, diferite, paternuri de materiale cât mai diverse, la care se mai adaugă și poveștile biblice ale pereților bisericii. E greu să redai 100% din ceea ce vezi la fața locului atunci când totul pare împotriva ta. Acesta e singurul mod în care putem controla „mediul”.

Există un loc sau un moment de suflet pe care l-ai fotografia la infinit?

Ca și loc este Bali. Sunt convins că sunt locuri mult mai spectaculoase în lume. Dar ceea ce e unic în Bali este atmosfera, starea pe care o primești la pachet odată cu raiul bucatelor vegane. Acolo oamenii sunt parcă dintr-o altă lume. Trăiesc la fel ca acum sute de ani. Sculptează, pictează, desenează și își vând creațiile pe marginea drumului. Orezăriile sunt însă principala sursă de venit.

Singurul regret pe care îl am după această călătorie este că nu am fost singur. E un loc unde aș merge doar pentru a fotografia, a servi cafeaua de dimineață (sunt recunoscuți pentru faptul că au cea mai buna cafea din lume) și a servi masa în cele mai boeme localuri în care am intrat vreodată.

Ca și moment aș retrăi la infinit unul singur…

Povestea acestui cadru nu o voi uita niciodată. După pregătirile mirilor din camera de hotel, s-a coborât pentru a merge spre biserică. Toată lumea aștepta jos. Pe Liviu îl simțeam puțin agitat deși nu vedeam niște motive posibile. Asta pentru că la pregătiri am fost doar noi trei, fără agitație suplimentară. Apoi, în ultima clipă, dintr-o mașină a coborât tatăl lui Liviu. A deschis ușa din spate și și-a ajutat propria mamă să iasă din mașină. Bunica lui Liviu avea la acel moment probabil în jur de 90 ani. Gârbovită de greutățile bătrâneții, în baston, dar cu o privire mândră și vioaie, și-a căutat imediat din priviri nepotul, timp în care se deplasa sprijinită de fiul său. Când Liviu a văzut-o, parcă totul s-a luminat în jur. A alergat spre bunica sa și acesta a fost primul gest făcut de amândoi. Momentul a fost atât de puternic încât camera îmi tremura în mâini. Însă nu voi recunoaște niciodată că lacrimi mi-au curs pe obraji. 😊

Lumină naturală sau artificială? Cât de important este să cunoști toate sursele de lumină până să îți definitivezi un stil?

Întotdeauna am fost adeptul luminii naturale. Am fost atras de la început de acest capitol poate și pentru ca e destul de greu în perioada de început ”să vezi lumina”. Apoi având un stil prin care nu intervin deloc în derularea cursului natural al evenimentelor, prefer să nu fac astfel de alegeri, chiar și atunci când oamenii își doresc în ziua nunții o ședință foto. În acele momente prefer să fim doar noi trei și să scot maxim din personalitatea lor reală și trăirile de moment. Chiar dacă acele cadre sunt ”aranjate”, scopul meu este de a le face să pară cât se poate de relaxate, naturale, reale.

Dar asta nu înseamnă că nu stăpânesc lumina artificială. De exemplu, în cadrul de mai jos am folosit trei surse diferite de lumină: lumină naturală, lumină tungsten și lumină led.

La partea de post procesare, ne poți spune ce software folosești?

Eu procesez foarte puțin imaginile. Nici măcar nu adaug filtrele care sunt la modă. Ca software folosesc Capture One, fiind nevoit datorită camerelor foto pe care le folosesc. Imaginile surprinse cu Fujifilm, nu pot fi procesate corect de către Lightroom, softul pe care l-am folosit mulți ani de zile, în vremurile în care am fost utilizator de Nikon.

Ce consideri că te ajută cel mai mult și te diferențiază de ceilalți fotografi?

Aș putea spune că mă diferențiază multe lucruri, deși nu toate sunt vizibile oamenilor. Dintre ele aș menționa: încăpățânarea de a nu fi în trenduri și a face fotografii cu sens pentru oameni, faptul că nu lucrez cu persoane publice, vedete, etc., marketingul total atipic, pornind de la modul de a mă prezenta pe propriul site. Am evitat întotdeauna să lucrez cu oamenii care nu sunt pe aceleași vibrații ca și mine. Însă toate aceste lucruri nu îmi aduc doar părți bune. Fiind foarte nișat, clienții cărora mă adresez sunt mult mai puțini.

Pe site-ul tău mi-a atras atenția faptul că ești printre puținii fotografi din țară care are profilul clientului foarte bine definit, chiar pe prima pagină a acestuia. Din postura omului de marketing și PR consider că definirea profilului de client este printre etapele cele mai grele, indiferent dacă ești fotograf sau nu.

Cum ai reușit să rafinezi în câteva rânduri acest profil de client? Există o formulă magică sau anii de experiență și-au spus cuvântul?

Am pornit de la un lucru esențial… Mi-am dorit ca în fotografie să fiu la fel ca cel din viața de zi cu zi. Să fiu extrem de sincer și să fac doar ce îmi creează plăcere, fără compromisuri. Apoi știam ce nu „iubesc” la oameni și am încercat să îi evit pe aceia în preajma cărora nu mă simt confortabil sau eu însumi.

Cum atragi clienții pe nișa ta?

Acesta este un capitol la care nu excelez mai deloc. Asta pentru că nu prea îmi place sa fiu prezent în social media. Mi se pare că e foarte ușor să cazi în această capcană. E un consumator de timp și energie. Dacă nu aș face ceea ce fac ca și profesie, eu nu aș exista în mediul on-line. Așa ca astfel de interviuri mă ajută mult și repară din ceea ce eu nu fac așa cum ar trebui pe partea de promovare. Practic 99% din clienți vin din recomandările fostelor colaborări.

Dacă te-ai întâlni cu Marian, fotograful aflat la început de drum, ce sfaturi i-ai da?

I-aș spune să nu mai ia lucrurile atât de serios. Munca nu este totul, iar faima nu înseamnă nimic. I-aș spune că viața personală trebuie sa fie măcar la fel de importantă ca cea profesională.

I-aș spune să nu se îndrepte exclusiv către fotografie. Mereu e bine să ai ca backup un as în mânecă.

În rest nu aș schimba absolut nimic.

Ești un fotograf mai mult decât renumit, apreciat și cu numeroase premii naționale și internaționale. Cum stăpânești „ego-ul”?

Păi e simplu. Te maturizezi în timp și ca vârstă și profesional. Îți dai seama că premiile nu aduc nimic spectaculos la modul real. Fuga după premii (pe care am practicat-o și eu la început de drum), pune o presiune permanentă pe umerii proprii. Apoi acele cadre nu au nimic de a face cu naturalul, cu povestea reală a oamenilor pe care îi fotografiezi.

Ce înseamnă pentru tine o fotografie bună?

Printre rânduri am răspuns deja la această întrebare. Dar aș mai adăuga câteva lucruri. O imagine bună este aceea a cărei poveste „o descifrezi” din prima fracțiune de secundă în care ți-a fost înfățișată. O imagine bună este aceea care te face să te simți de parcă ai fost acolo. Unul din sfaturile pe care obișnuiesc să le dau cursanților mei este să fie extrem de autocritici când afișează o imagine public. Practic să se detașeze de faptul ca acea imagine e „copilul lor” și să o privească ca și când ar fi făcută de către un coleg fotograf. Dacă acea imagine nu o privesc cu „invidie”, dorind-o în propriul portofoliu, atunci nu e de afișat.

Pe lângă munca asiduă care crezi care este ingredientul de bază al succesului tău?

Cred că felul meu de a fi în viața de zi cu zi m-a ajutat foarte mult. Sunt perfecționist și nu îmi place să cedez chiar și în cele mai dificile momente cu care mă confrunt.

Trei lucruri interesante despre OMUL Marian Cristea?

Sunt un om creativ în orice aș întreprinde. Sunt atras de bucătăria asiatică, design grafic și muzică.

Care este cartea ta favorită?

Nu știu dacă am o carte preferată… Dar știu că una dintre ele m-a ajutat enorm în cele mai dificile momente din viața mea. Aceasta este „Omul în căutarea sensului vieții”, de Viktor Frankl. Atunci când crezi că ești cel mai oropsit din lume, vine acest om și îți spune că merită să te agăți de viață chiar și atunci când crezi că nu mai ai nimic, când ai pierdut totul, dar ai rămas cu un singur lucrudreptul de a alege cum reacționezi la mediul în care trăiești, fie el și un lagăr de exterminare.

Ce înseamnă fotografia pentru tine?

În momentul de față nu foarte mult. Am descoperit lucruri noi care mă împlinesc cu adevărat.

Se spune că orice criză are și partea sa bună. Ce beneficii ți-a adus Covid atât din perspectivă personală dar și profesională?

Până acum acest virus mi-a fost aliat și sper să nu-mi arate și partea aspră a sa. Pe timpul izolării am aflat ce înseamnă cu adevărat lipsa unei plimbări în parc. Am aflat ce înseamnă să nu te poți vedea cu prietenii. Sau să ieși la un film, fie el cât de prost. Am avut mai mult timp de petrecut alături de copiii mei. M-am reîndrăgostit de citit. Am lucrat pentru mine realizând lucrări la propria-mi casă.

Profesional am descoperit și mai multe lucruri. Am descoperit că panica nu te va salva atunci când singura ta sursa de venit dispare subit, pe neanunțate. Am descoperit că sunt încă suficient de tânăr pentru a învăța lucruri noi. Am învățat că mă pot readapta la noile condiții. Am descoperit că pot folosi dragostea pentru frumos și tot ce am învățat în fotografie, în alte domenii. Am descoperit dragostea pentru grafic design. Aproape în fiecare zi am parcurs un nou curs din care am mai avut ceva de învățat.

Oare când în istoria omenirii ne-a mai fost oferit atât de mult timp pentru noi înșine?!

Notă personală:

Marian are în portofoliul său o superbă serie de logo-uri și elemente de design grafic ce te inspiră și în același timp suprind într-un mod simplu și elegant brand-urile care i-au ales serviciile. Am îndrăznit să „fur” de pe profilul său de Facebook câteva bucățele de „artă grafică” ce îi poartă semnătura.

Am convingerea că rândurile de mai sus au ajuns la sufletul tău, la fel și fotografiile, așadar, dacă vrei să colaborezi cu Marian, îl găsești pe site-ul sau, mariancristea.ro, pe Facebook și Instagram. Pentru că îmi doresc mult ca această poveste să ajungă la cât mai multe suflete și să inspire, te invit să o distribui și tu.

Alătură-te și tu celor 3312 abonați!

Adaugă adresa ta de email pentru a te abona și vei primi un email când voi publica un nou articol

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

2 thoughts on “Marian Cristea – mi-am dorit ca în fotografie să fiu la fel ca cel din viața de zi cu zi”

  1. Mi-am luat un răgaz cu un strugure si nu cafea sau ceai sa citesc raspunsurile lui Marian. Pe cat de complex si complicat e pe atat are o filozofie simpla de viata…acum. Il iubesc pur si simplu, la pachet cu tot ce are el.

    1. Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi

      E tare bun si strugurele, mai ales ca e sezonul lui. Da, are o filozofie tare simpla si ma bucur mult ca l-am prins la povesti.

Lasă un răspuns