Web Analytics
Pauză aritmică Bianca Ionel - Digital Fairy
Bianca Ionel - file de jurnal - pauza aritmica februarie 2022

Pauză aritmică

Azi, 19 februarie 2022, închei parcursul meu muzical la Academia de Talente Ella Gondoș cu o piesă ce efectiv s-a infiltrat în căp’șorul meu, apoi în sufletul meu și până nu i-am zis profei mele, Mălina Calamaz, că vreau să o lucrăm la ore, nu m-a lăsat. Nici eu pe ea n-am lăsat-o, deși mi-a dat suficiente motive. Sâc! 😆

Aparent ușoară, doar vreo 10 ore de studiu, piesa asta mi-a forțat iar și iar limitele interioare. N-ar fi prima, cu siguranță nici ultima.
În mine ritmul a bătut mereu diferit.

15 ani din viață am avut lipită de mine eticheta că-s artimică. Eram sătulă de metronom și el de mine. Cu cât se încăpățâna să-și ticăie măsurile mai tare, cu atât parcă nici nu-l auzeam.

În mine ritmul e aritmic…

Vreo 5 oameni îmi știu povestea din spatele pasiunii pentru muzică și provocările la care m-am supus ani la rând, când o aritmie internă s-a manifestat, la exterior, în tot ce am cântat vreodată. Dacă inima mea sare o bătaie, din când în când, cum aș putea să nu o sar și eu în muzică?
Răspunsul la întrebarea asta a venit prin ianuarie 2020 și a fost motivul pentru care m-am reapucat de pian. M-a ajutat. Cu partitura în față, cu fiecare timp bătut, lucrurile deveneau din ce în ce mai ritmice… la pian. Vocal, tot alergând după ritm am rămas.

Treptat, am început să mă prind după ce-l ratam. Apoi am început să anticipez că urmează să-l ratez. Uneori îl ratam doar la o miime de secundă. Dacă sunt atentă, tehnică, concentrată la instrumental lucrurile rămân pe timpul bun… cel puțin o strofă și un refren.

Însă, pentru mine muzica n-a fost niciodată despre tehnică, ci despre suflet.

M-am lăsat purtată de povestea ei și de tot ceea ce rezona în mine… aritmic, evident. Culmea, mereu mi-am ales piesele care sunt cele mai provocatoare din punct de vedere al ritmului. De multe ori și eu și profa mea simțeam că vine „sfârșitul lumii” dacă nu mă calibrez pe nenorocitul ăla de timp. 🤭

Așa ajungem și la piesa de azi, însă n-am să o despic tehnic, ci emoțional.
Piesa asta e despre mine și e fix povestea mea cu muzica. O poveste pe care rar am scris-o public.

Muzica e visul meu nebun și lupta mea de când mă știu. Chiar și așa, un pic defectă (aritmică), însă funcțională în multe moduri pentru că am un ambitus frumușel – mi-a dat Universul și suport, pe lângă provocarea cu ritmul – prin ea am trăit tot ce-am visat și poate chiar mai mult. 🙏🏻

Deși, urmează să o pun pe pauză, în următoarea perioadă, pentru că am ales să mă dedic și mai mult profesionalului, pasiunea mea pentru muzică va exista până la sfârșitul lumii.

Și în stilul meu aritmic, cu recunoștință pentru tot, o voi iubi așa cum n-a făcut-o nimeni.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.