Ploua Bianca Ionel Blogger iasi

Plouă!

Am ieșit pe ușă și a început. Așteptam momentul acesta exact cum asteapta un copil cadourile de ziua lui. Îmi doream să plouă și îmi doream să simt picăturile cum îmi sting pielea. Stau în ploaie și caut umbrela. Habar n-am de ce o mai caut… Știi acel moment când teoretic ar trebui să fugi, dar practic stai? Fix așa sunt eu acum. Am deschis buzunarul din față a rucsacului, am pus sticla cu apă în el, apoi l-am închis. Am tras fermoarele în partea din stânga și nu mă încântă cum arată. Le-am mutat în dreapta și încă plouă… Mai bine le las pe mijloc, să fie echilibru.

Părul e deja ud, dar prins bine în clasica coadă de cal doar așa mergi la sală. E caldă ploaia și tocmai a fulgerat. Semn divin că ar trebui să scot umbrela… azi, dar începe să sune telefonul.

– Plouă!

– Știu. Îmi caut umbrela și vin.

Câțiva stropi au ajuns pe display. Îl șterg de tricou și gata. E ca neatins. Acum tună. O fi semn că se liniștete ploaia? Până scot eu umbrela iese soarele. O caut din nou în rucsac. Parcă nici nu era acolo ultima dată dar știu sigur că am luat-o cu mine. Într-un final o găsesc și cu o neîndemânare specifică mie o și deschid.

Să pornim la drum chiar dacă plouă!

Iar sunt în teniși albi și de data asta chiar nu-mi pasă. Pot să țopăi prin toate bălțile ce se formează în fața mea. Plouă în rafale, când mai tare, când mai încet. Așa e și viața. Într-o zi trăiești mai intens, în alta nici nu simți că trăiești. În cele mai multe te zbați să supraviețuiești. În fața mea sunt locuri neatinse de ploaie, protejate de copaci. În viața de zi cu zi ar fi acele bule de care toată lumea vorbește, în care te izolezi și nimeni și nimic nu te atinge. Nici măcar viața.

Cândva m-am izolat și eu așa. Am fugit de mine și de tot. Am fugit de viață. Acum nu mai e așa. Acum sunt liberă să țopăi prin ploaie, să alerg prin soare, să fug după vise și să fiu eu. Până acum ceva timp ploaia îmi aducea tristețe. Azi nu. Azi sunt fericită! Ce bine că plouă!


Alătură-te și tu celor 4000 de abonați la blog

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

8 thoughts on “Plouă!”

  1. Cat de frumos si de sincer este articolul…ai fost exact ca un copil care adora sa stea in ploaie si sa se bucure de ea! Imi faci pofta sa stau in ploaie…..adevarul este ca… este superb sa stai in ploaie…sa simti mirosul ploii si racoarea care se asterne…pacat ca avem atatea lucruri bine intiparite in minte din copilarie 🙁 care nu ne lasa sa ne bucuram de natura cu adevarat! Te pup cu drag! :*

  2. Da, e fain sa stai in ploaie. Bine, nu intr-o furtuna precum cea de ieri, dar mirosul ploii imi place si de asemenea imi place sa aud stropii, stand cu o cana de ceva cald in brate!

  3. Foarte frumos si inspirat ai scris articolul <3 Ar trebui sa ma bucur si eu mai mult de lucrurile marunte… de obicei sunt plina de nervi cand ma prinde ploaia :))

  4. Azi m-am plimbat prin ploaie si am incercat sa ma bucur de ea, sa o las sa spele tot ce nu vreau sa vad/sa cred si sa merg mai departe. Ploaia e buna, daca stii cum sa treci prin ea.

Lasă un răspuns