Proza

Limonada cu suflet bianca ionel

O limonadă cu… prea multe lămâi și prea puțin suflet

– Aș face o limonadă, dar zahărul îngrașă. – Și ce dacă?! Alergi mai târziu. – Da… după speranțe și vise, după viață. Atâta bucurie a mai rămas sufletului… – Una sau două? – Lămâi? Aș vrea eu… îmi ajung să fac limonadă o viață, două… – Hai trei… – Da, să fie trei. Azi …

O limonadă cu… prea multe lămâi și prea puțin suflet Read More »

În brațele tale

Învață-mă să mor, în brațele tale, în intensitatea unui moment și să renasc din el

Mi-am adunat ultimele zvâcniri și am ieșit răvășită din lanțurile pe care aleg să le ignor prea des. Căldura ta m-a făcut să conștientizez frigul. Mi-am aproximat greșit timpul pentru a mă reconstrui, dar când te-am privit am simțit cum mă eliberez de mine. Nici nu aveam nevoie să mă regenerez și totuși m-am încăpățânat …

Învață-mă să mor, în brațele tale, în intensitatea unui moment și să renasc din el Read More »