Sculptură în suflet

Sculptură în suflet

Sculptură în suflet

Eşti prea departe de mine,
Sau sufletul tău a ars de frig
Pe cerul nopţii plin de suspine,
Pe perna mea din pene ce dor aprig?

M-ai sculptat cu dorinţă şi durere
M-ai ars în lacrimi de dor reci,
Ai suflat peste mine iluzii şi putere,
Apoi te-ai gândit că e timpul să pleci.

Ai lăsat o daltă în sufletul meu
Ai zâmbit şi te-am lăsat să revii
Să termini de şlefuit ce e al tau
Să-mi dai strălucire şi să mă învii.

Ţi-ai dezgheţat paşii în inima mea,
Ai acoperit-o cu refrene ce dor,
Ai invocat pretexte şi extreme
Şi cuie prea multe aruncate-n decor.

Te-aş strânge la piept cu iubire,
Dar m-ai lăsat plină de colţuri
Ce ţi-ar face răni dintr-o privire
Şi-ar lăsa urme adânci de tocuri.

Te-aş săruta cu drag pe frunte,
Şi-aş fugi prin tine ca vântul,
Ţi-aş lăsa visele mele în minte
Şi puterea de a opri timpul.

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

Lasă un răspuns