Singuratatea bianca ionel proza

Singurătatea

Așa arăta singurătatea. O privesc și o simt cum se năpustește asupra mea.

Îmi blestem zilele în care am ales să-mi iau rochia asta. Pot să le blestem pe toate că am dulapul plin de alegeri de astea. Cu o mână mă chinui să îmi ridic rochița în partea din spate și cu alta să trag de nenorocitul ăla de fermoar. Faceam strech și nici măcar nu ieșisem de la aerobic. Nici nu mă duceam acolo. Deși ar fi fost o idee bună. Să-mi mai sară din cap toate ideile ce mă îmbrăcau mai bine decât rochia.

Reușisem să ating fermoarul și acum mă chinuiam să-l trag în sus. Da, da chin! Să nu agăț o unghie proapăt pictată, să trag cu grijă de el și totuși cu putere. M-am chinuit cu dreapta, dar nu a fost să fie. Am zis să-mi încerc norocul și cu stânga. De la o vreme sunt tot mai stângace. O fi de bine, o fi de rău?

Mă simțeam ca la saună și nenorocitul ăla de fermoar tot se încăpățâna să rămână într-un loc al lui. Nu puteam ieși așa din casă. Am tras de mine și m-am întins poate, poate ajung la lună.

Așa arăta singurătatea

Am cedat. Am căzut în fund în fața oglinzii cu ochii plini de lacrimi și regrete. O las să vină, pentru că am nevoie de ploaie după atâta căldură. Nu mă pot privi plângând, dar simt cum mă eliberez. Asta e… nu țin un om lângă mine ca să mă încheie la o rochie. Nici măcar nu-l țin. E el acolo și mă ajută dacă vrea. Dacă nu vrea îmi iau rochii fără fermoar la spate. Simplu! Ar trebui să-mi schimb toată garderoba.

Sau să îmi iau alt om? Asta nu mai e atât de simplu. Mă las cuprinsă de singurătate, nervi, durere. Îmi faci curaj și mă străduiesc pentru ultima dată să închei fermoarul. Uite că acum merge, dar am de refăcut machiajul.
Alt moment de stat față în față cu singurătatea. Singurătatea poate fi și frumoasă. Undeva este un pahar pe jumătate plin, doar nu l-am găsit eu. Nu încă, nu azi, poate mâine…

Se poate și mai rău! Să fii singur lângă cineva…


Alătură-te și tu celor 4000 de abonați la blog

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

18 thoughts on “Singurătatea”

  1. Frumoasa metafora! Stii, uneori poti transforma singuratatea in ceva deosebit, precum arta sau descoperirea de sine. Trist este ca, desi sunt sigura ca multi ne regasim in cele scrise de tine, nu facem nimic concret pentru a depasi aceste momente

  2. Singurătatea trece și omul potrivit apare la momentul potrivit după ce mai înveți câteva lecții (că așa vrea soarta să ne pună la învățat întâi).

    Apropo de chestia cu fermoarul, îmi amintesc că într-o noapte de vară, la mare, erau strânse în camera mea 4 fete care se chinuiau să încapă în niște rochii și să se mai și închidă. Saună la propriu. Am stat cel puțin o oră. Sau cred că au stat mai mult în cameră să se pregătească decât în club…

  3. Mda, este trist articolul tau, insa iti dau un pont! Prinde un ac de sigurana de fermoar, baga-l intr-un capat de umeras si „voila”, ai reusit sa tragi singura fermoarul!
    Nu te face pe tine un fermoar! Te pup!

Lasă un răspuns