Suntem mici - Ziua de luni Bianca Ionel

Suntem mici, mai mici decât ziua de luni

Suntem mici, mai mici decât ziua de luni, mai mici decât ce vedem în oglindă dimineața și mai mici decât umbra ce ne însoțește pașii în fiecare zi.

Suntem mici încât dispariția noastră este prinsă în brațele pământului și lipsa noastră în sufletele celor dragi. Și toți știm că avem 21 de grame de suflet. Unde ar fi loc pentru toți? Chiar acolo, pentru că atât de mici suntem!

Suntem mici și ne înconjurăm de lucruri ce ne-ar face mari!

Suntem prea mici și căutăm în jurul nostru materialul ce ne-ar putea face să ne simțim mari. Adunăm în jurul nostru prea mult material și prea puțin suflet. Adunăm prea multe case și prea puține amintiri.

Suntem mici și totuși avem suflete mari și puterea de a schimba lumea. Avem puterea de a schimba o zi de luni, o viață și inclusiv banalul nostru curs al vieții.

Astăzi putem face un pas mic pentru a lăsa un mic suflet fericit în urma noastră. Astăzi putem lăsa toate banalitățile coditiene și ne putem întreba ce ne-ar face să ne simțim mai puțin mici?

Pe mine m-ar face să mă simt mai puțin mică dacă aceste rânduri ar schimba ceva, în sufletul cuiva. Nu e prima dată când mă întorc la motivul pentru care scriu. Nu e prima dacă când mă întorc în casa din prăpastie.

Dincolo de nevoile mele egosite de apreciere se află și nevoia mea de a nu muri. Se află nevoia mea de a lăsa undeva, într-un cache un gând, o speranță, o părticică diferită a unei zile de luni.

Suntem mici dar împreună putem face lucruri mari. Hai să începem cu ziua de luni! Hai să începem cu noi și cu sufletul nostru.

Tu ce ai făcut azi pentru a-ți simți sufletul mai mare și neîncăpător în corpul ce îl ține atât de bine?


Alătură-te și tu celor 4000 de abonați la blog

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

15 thoughts on “Suntem mici, mai mici decât ziua de luni”

  1. Wow, ce articol. M-ai pus pe gânduri… Cei 3 copii ai mei ma fac cea mai fericita, zi de zi, când ii vad pe ei sănătoși, fericiți și mai ales ca apreciază fiecare lucru făcut de mine, îmi dau seama cât de fericita sunt eu de fapt. Asta este hrana pentru suflet, cea mai mare mulțumire de zi cu zi!

  2. a trecut asa repede acesta zi ca nici sa respir nu am avut timp… astazi? … incerc mereu sa fac cate ceva, azi doar pregatiri pentru ce urmeaza!

  3. In fiecare seara cand sunt la tara se intampla sa vad stele pe cer, dar multe stele, cerul plin, nu ca in oras de abia zaresti una, atunci imi dau seama cat de mica sunt si ma cuprinde o panica de nedescris.

  4. Mereu m-am gasit in situatia de a aspira mai sus, de a ma autodepasi si de a realiza ceva mai mult decat ieri. Chiar daca nu ma simt in competite cu nimeni, imi plac oamenii determinati care ma fac sa vor mai mult de la mine 🙂

  5. Nu m-am gandit niciodata la aspectul asta!
    Eu, de obicei, ma ,,fericesc” singura! Nu astept sa ma faca fericita nimeni, de mult nu mai astfel de asteptari. Asa stiu ca rezultatul va fi cel asteptat! De fiecare data! Si, recunosc, cateodata, reusesc sa fiu un pic mai fericita decat ma asteptam! 😀

Lasă un răspuns