Web Analytics
Unde ne conduc provocările din adolescență? (fila de jurnal nr. 7) - Bianca Ionel - Digital Fairy Iasi - Site prezentare - magazin online - marketing - SEO
provocarile din adolescenta fila de jurnal nr 7 bianca ionel septembrie 2021

Unde ne conduc provocările din adolescență? (fila de jurnal nr. 7)

Am descoperit Photoshop-ul când eram clasa a X-a, datorită unei provocări. Totul a început cu „nu poți să înveți asta”, „e prea greu”, „nu e pentru fete”, „n-ai să reușești”. La acel moment, am considerat că am început să învăț din ambiție și pentru a demonstra persoanei care m-a provocat, că pot. Apoi mi-am dat seama că îmi plăcea să „desenez” și în Photoshop.

Prima mea „operă” publică a fost o felicitare, pentru 𝟭𝟰 𝗳𝗲𝗯𝗿𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟬𝟵, ce a ajuns printată în sute de exemplare și dăruită pe stradă, cuplurilor, din orașul meu natal, Roman. Și pe atunci făceam voluntariat, într-o organizație locală. Mi-am dorit foarte mult să găsesc „opera” pe care o pot numi, acum, colaj de poze. Am răscolit multe cd-uri pe acasă, însă am găsit-o pe Hi5, nu în cel mai bun format, însă suficient cât să îmi arate de unde am început.

e atunci, au trecut mulți ani ce m-au determinat, de bună voie și fără provocări externe, să învăț câte puțin din 𝐈𝐥𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫, 𝐈𝐧𝐃𝐞𝐬𝐢𝐠𝐧 și mai apoi 𝐋𝐢𝐠𝐡𝐭𝐫𝐨𝐨𝐦, asta pe lângă 𝐏𝐡𝐨𝐭𝐨𝐬𝐡𝐨𝐩. Le-am învățat pentru mine, pentru a-mi contura singură un logo, pentru a edita diverse fotografii și pentru a face felicitări personalizate de sărbători pentru cei dragi.

Din 𝟮𝟬𝟭𝟱 am început să lucrez și pentru alții pe partea de 𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜ă 𝐰𝐞𝐛 ș𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭. La început cu 𝐛𝐚𝐧𝐧𝐞𝐫𝐞 𝐰𝐞𝐛, apoi cu 𝐛𝐚𝐧𝐧𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚𝐥𝐞, 𝐦𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭â𝐫𝐠𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧ț𝐞, 𝐜ă𝐫ț𝐢 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐭ă, 𝐥𝐨𝐠𝐨-𝐮𝐫𝐢, 𝐭𝐞𝐦𝐩𝐥𝐚𝐭𝐞-𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚, 𝗿𝗼𝗹𝗹-𝘂𝗽-𝘂𝗿𝗶, 𝗯𝗿𝗼ș𝘂𝗿𝗶, 𝗰𝗮𝘁𝗮𝗹𝗼𝗮𝗴𝗲, 𝗲𝗯𝗼𝗼𝗸-𝘂𝗿𝗶 și altele. Îmi crește inima când merg prin Iași și îmi văd munca în format fizic. La început eram ca un copil mic, „Uite, uite grafica de pe geamurile magazinului ăsta e făcută de mine!”, „Uite, uite, la ieșire din Iași am 2 bannere, făcute tot de mine!”. Acum, a mai scăzut entuziasmul și a apărut criticul interior. 😅 Mereu e loc de mai bine.

𝐃𝐢𝐧 𝟐𝟎𝟎𝟗 î𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭

Așa ajungem în august 2021 când am spus 𝐝𝐚 unui proiect în care trebuia să conturez un 𝐞𝐛𝐨𝐨𝐤 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐮𝐫𝐢. Acel ebook s-a transformat într-o carte, semnată de Ana Maria Toader, ce în curând o să ajungă pe rafturile din librării. Până atunci las câteva pagini pentru a te face doar curios să o răsfoiești și să o ai alături de tine la fiecare degustare de vin sau chiar în biblioteca personală. 📚

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭: 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐢 ș𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐨𝐜ă𝐫𝐢

A fost o plăcere și o provocare să conturez 𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐜𝐚 ș𝐢 𝐥𝐚𝐲𝐨𝐮𝐭-𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐚𝐩𝐞 𝟓𝟎 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢. Au fost și părți în realizarea acestui material ce m-au stresat, maxim. M-am stresat în a găsi o formă creativă și în același timp ușoară de înțeles privind aromele vinurilor. De asemenea, fiecare capitol a avut nevoie de un 𝐝𝐞𝐬𝐢𝐠𝐧 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧, 𝐚𝐞𝐫𝐢𝐬𝐢𝐭 𝐯𝐢𝐳𝐮𝐚𝐥 și 𝐚𝐭𝐫ă𝐠ă𝐭𝐨𝐫. De la 𝐩𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐖𝐨𝐫𝐝 𝐜𝐮 𝐭𝐚𝐛𝐞𝐥𝐞 și 𝐜𝐚𝐥𝐮𝐩𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐱𝐭, la conceptul actual a fost un pic de muncă, ce m-a scos din zona de confort. Fie vorba între noi, nici în tezele de doctorat n-aș mai pune tabele, decât dacă e musai! 😅

💖 𝐈𝐮𝐛𝐞𝐬𝐜 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐦ă 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐞𝐚𝐳ă 𝐬ă 𝐜𝐫𝐞𝐬𝐜 ș𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥

Pe lângă elementele tehnice, privind formatul cărții, au fost și cele impuse de client, la nivel de cromatică. Însă, în mare parte am avut libertate în a contura lucrurile așa cum le-am simțit. Din punctul meu de vedere, sunt câteva elemente care contează enorm în colaborarea cu un client.

⭐ Clientul să aibă încredere în tine.
⭐ Clientul să fie conștient că tu ai experiență în spate și ești la curent cu aproape toate noutățile din domeniu. Există și excepții, unde se ajunge la un compromis, pentru că brandul are anumite valori și standarde, ce se cer păstrare, însă acolo e altă poveste.
⭐ Clientul să știe că îi livrezi calitate și orice sfat oferi e din faptul că îți dorești să fie în top – dacă el crește, crești bineînțeles și tu.

𝐂𝐞 𝐚 𝐟ă𝐜𝐮𝐭-𝐨 𝐩𝐞 𝐀𝐧𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐬ă 𝐦ă 𝐚𝐥𝐞𝐚𝐠ă?

Pe lângă portofoliu, ceea ce a convins-o a fost faptul că i-am spus la telefon că:

🍷 sunt pasionată de vin,
🍷 sunt consumator de vin,
🍷 participi la degustări de vin.

Bianca, cum să-i spui asta unui client la telefon? 😱 Ce o să creadă despre tine? Că-s om normal?!

👩‍💻 Mini lecție de 𝐛𝐫𝐚𝐧𝐝𝐢𝐧𝐠 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥 – de la te vede tanti Anișoara, la te vede clientul în online.

🙃 Când eram mici, 𝐧-𝐚𝐯𝐞𝐚𝐦 𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐦 𝐝𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐞, pentru că „nu-i frumos”, „o faci pe mama de rușine”, „ce o să zică lumea”. Când am crescut, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Așa-i?

🙃 De la mama și colegele sale, am ajuns la „ce o să zică profesorul”, „ce o să zică angajatorul”, „ce o să zică managerul de proiect”, „ce o să zică clientul”.

🙃 Și uite așa, ne-am „cizelat” după lume de am uitat cine suntem. 𝐀𝐦 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐫𝐨𝐥𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐚𝐦 𝐮𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐬ă 𝐟𝐢𝐦 𝐧𝐨𝐢.Ca profesionist, care nu are treabă cu viticultura, să-ți faci selfie la crama Sapata sau Gramma, nu e chiar așa o tragedie. Să pui la story o fotografie cu tine și un pahar de rose, sec, iar nu e o tragedie. Nici cu Guinness sau altă bere brună. Sau e?

😅 Mi s-a atras atenția în privat, când am făcut asta. Că nu dă bine la brandul personal. Am spus 𝐦𝐮𝐥ț𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 și mi-am văzut de ale mele.

💖 Suntem oameni înainte de a avea un rol de profesionist în al nostru domeniu.
💖 Suntem oameni și e normal, ca uneori, să consumăm alcool, evident responsabil.
💖 Suntem oameni și e normal să nu fim la 4 ace la orice oră din zi și din noapte.

Asta și multe altele, nu ne fac mai puțin profesioniști. Nu ne pleacă bucăți din creier dacă într-o zi mergem mai sport la birou și nici nu apar altele noi dacă ne luăm costumul ăla bun.

🙃 Poate dăm senzația că suntem mai „altceva”, însă pe interior nu se schimbă nimic.
🙃 Cândva și eu credeam că respectul și profesionalismul vin din cum arată și ce face omul, 24 din 24. Pe atunci umblam doar la costum, tocuri și mi se părea o lipsă de respect față de cei care mă aleg să îmbrac altfel sau să știe careva că uneori consum alcool. Aveam o listă lungă care începea cu „un profesionist trebuie/nu trebuie să…”. 🤦‍♀️ Nu o mai am!

😊 Între timp am înțeles că 𝐩𝐨ț𝐢 𝐟𝐢 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐢𝐬𝐭 𝐟𝐚𝐢𝐧 ș𝐢 𝐝𝐚𝐜ă 𝐩𝐨𝐫ț𝐢 𝐛𝐥𝐮𝐠𝐢, 𝐭𝐫𝐢𝐜𝐨𝐮 ș𝐢 𝐩𝐚𝐩𝐮𝐜𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐤𝐤𝐢𝐧𝐠 la birou. Am înțeles că îmi pot contura un profil de client care să știe că eu ofer calitate indiferent dacă beau la cină limonadă sau vin, indiferent dacă port tocuri sau nu.

💖 Cu mâna pe inimă îți spun, că e greu, în ziua „𝐩𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜𝐭ă” de azi să fii tu, să te lași cu toate vulnerabilitățile în văzul tuturor și să-ți asumi riscul de a fi respins, neacceptat, criticat, pentru că nu te încadrezi în tipar.

💖 E provocator să fii tu, într-o societate, în care se etichetează nivelul tău de profesionalism după hainele pe care le porți, statutul civil sau alte acțiuni externe și nu după calitatea muncii tale sau anii de experiență din spate. De cei care nu au încredere în capacitatea unei femei de a fi un bun profesionist, nici nu are sens să scriu. Am încheiat de mult războiul pe această temă și am încetat să demonstrez ceva celor ce vin cu astfel de tipare către mine.

𝐌𝐢-𝐚ș 𝐝𝐨𝐫𝐢 𝐬ă 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐞𝐭𝐢𝐜𝐡𝐞𝐭ă𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐨𝐧𝐢ș𝐭𝐢𝐢 î𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐟𝐚𝐜 î𝐧 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫 𝐬𝐚𝐮 î𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜ț𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐝𝐞𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞.

Ceea ce face fiecare profesionist cu viața lui, după program, nu scade din profesionalismul acestuia, cum nici statutul de căsătorit/divorțat nu schimbă lucrurile. Așa cum pe mine, faptul că-s pasionată de vin, m-a făcut să am un atu în plus la semnarea unui contract, așa și pe tine, diverse activități sau pasiuni 𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬ă 𝐬𝐭𝐫ă𝐥𝐮𝐜𝐞ș𝐭𝐢 î𝐧 𝐨𝐜𝐡𝐢𝐢 𝐜𝐥𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐢𝐭.

Sunt convinsă că și Bill Gates bea un pahar cu vin, și Zucky și alții de îi admirăm. Dacă îți dă eroare Windows sau Facebook sigur nu e de la faptul că CEO-ul a băut vin sau pentru că a divorțat. Sau fix de asta dă eroare? 😅

🌟 Ț𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐧𝐞, 𝐜â𝐭 𝐞ș𝐭𝐢 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐬 𝐬ă 𝐟𝐢𝐢 𝐓𝐔, 𝐝𝐢𝐧𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐝𝐞 𝐫𝐨𝐥 🌟

🙃 Dorința de a fi perfecți la exterior și de a cere asta de la cei din jur, pleacă din cât de imperfecți ne simțim la interior, din frici și nemulțumiri față de noi înșine. Nu o spun eu, o zic cărțile de psihologie pe care le citesc în timpul liber.
Un exemplu de obsesie pentru perfecțiune îl găsim în filmul Black Swan. Lipsa de pasiune din mișcările Ninei, vine din epuizarea și nemulțumirea constantă față de sine. Deși execută perfect fiecare mișcare, ea nu reușește să mai transmită emoție, nu mai trăiește fiecare pas la intensitatea cu care îl trăia înainte. Acesta e pentru mine modelul de profesionalism dus la extrem și distrus din dorința de perfecțiune. Evident, sunt exemple și de la polul opus, însă viața, din orice rol, presupune 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮. 🙏

Așadar, aș vrea să nu se mai ceară perfecțiunea de la profesioniști de parcă ar fi sfinți sau inteligențe artificiale. Suntem oameni, înainte de orice rol și 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐦𝐞𝐫𝐞𝐮 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐚𝐮𝐭𝐞𝐧𝐭𝐢𝐜𝐢, 𝐧𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐞𝐜ț𝐢.

❔ Tu ce spui? Ai fost vreodată catalogat mai puțin profesionist pentru elemente externe din viața ta?

Cu drag, Bianca Ionel – the digital fairy, în tricou, blugi și papuci sport 😊

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.