Ziua de luni intre intuneric si lumină

Ziua de luni între lumină și întuneric

Ziua de luni e pe cale să plece, să dispară între lumină și întuneric, între sfârșitul unei zile de duminică și începutul unei zile de marti. Atât de banal, atât de simplu. La fel de simplu cum se mută oamenii dintr-o tabăra în alta când nu le mai satisfaci nevoile ascunse într-o bunătate crescută din interese personale. Și mai avem pretenții de loialite în condițiile în care nici măcar nouă nu ne mai suntem loiali.

Azi nu e doar despre o zi de luni, e despre întuneric și lumină

Nu ne mai suntem loiali nici măcar nouă. Azi ne îmbrățișăm lumina și emoțiile pozitive în timp ce ieri ne adânceam în întuneric. Mâine ce va fi? Marți?! O zi de marți plină de lumină sau plină de întuneric.

Avem răni. Avem vise. Avem speranțe. Avem lumină ce curge prin întunericul din noi și ne avem pe noi într-un continuu balans. Ne legănăm între ceea ce suntem, între ceea ce am fost și între ceea ce vrem să devenim. De cele mai multe ori lumină. Și întunericul cui rămâne?

Jurăm credință oarbă și loialitate deplină luminii, dar poate fi lumina noastră întunericul celor din jur? Și întunericul celor din jur poate fi lumina noastră?

Nu pot să nu mă gândesc la Yin si Yang, acest concept religios atât de simplu și totuși blamat de cei care cred în altceva, dar în același timp blamat și de cei care nu cred în nimic.

În adâncul meu cred că nu am exista fără întuneric. Avem nevoie de el pentru a străluci și avem nevoie de lumină pentru a vedea prin întuneric. Ține de noi să alegem drumul prin care să ne fim loiali nouă, în totalitate, și nu doar unei părți din noi.


Tu ce ai fost azi? Întuneric sau lumină?

Foto: www.shomayim.org

Ultimele postari ale lui Bianca Ionel - Digital Marketing Iasi (vezi toate)

17 thoughts on “Ziua de luni între lumină și întuneric”

  1. Incerc sa fiu in fiecare zi lumina mea si a celor din jur. Chiar daca nu e usor, nu vreau sa ajung in intuneric, si nu vreau sa ma mai plang de lucrurile pe care nu le pot schimba (vremea, frigul, ziua de luni, un weekend prea scurt, un colaborator prea dificil).

  2. Suntem si alb si negru deopotriva. Eu am si momentele mele de negativitate, la fel si cei din jurul meu. Nu putem fi doar asa, sau altfel. Asa cum snurul de martisor – apropo! o primavara reusita! – este impletit din alb cu rosu, si noi, suntem un melanj de lumina, culori si umbre…

  3. La mine functioneaza – si maine e o zi- niciodata nu stii ce surprize placute iti aduce ziua urmatoare si mai ales parca orice problema se micsoreaza peste noapte pentru ca ii gasesti noi solutii.

  4. Niciodata nu sunt numai Lumina, pentru ca trebuie sa pastrez un echilibru si am nevoie si de Intuneric. Initial nu intelegeam ce vrei sa spui, asa ca am reluat postarea 🙂

Lasă un răspuns